Istoria Noastră: Chemarea la Unitate și Slujire sub Semnul Sfintei Cruci

La data de 16 mai 2026, sub bolțile sfințite și încărcate de har ale Catedralei „Parrocchia Santa Maria d’Itria” din Reggio Calabria, Italia, o chemare divină a coborât peste cei adunați în rugăciune. Acolo, din voia lui Dumnezeu și din dorința fierbinte de a reuni oștirile spirituale sub o singură viziune, a luat ființă Federația Ordinelor Creștine (F.O.C.). Acest legământ sfânt al fraternității a fost pecetluit de trei stâlpi de nădejde ai cavalerismului creștin: Ordre du Dragon, Ordo Equestri Sancti Bernardus și Ordo Teutonicus Hermann von Salza. Împreună, într-un duh de smerenie și curaj, ne-am unit rugăciunile și idealurile pentru a reînvia, a păstra și a transmite mai departe flacăra neîntinată a tradiției și educației creștine, într-o lume care însetează după Adevăr. Fundația pe care ne zidim misiunea este însăși Stânca Credinței, alături de virtuțile atemporale ale onoarei și responsabilității. Ne-am asumat sfânta chemare de a fi un scut apărător al valorilor creștine și o punte de lumină între spiritualitatea adâncă a veacurilor trecute și încercările lumii contemporane. Prin educație sufletească, prin neobosite fapte de milostenie și prin sprijin fratern, clădim un lăcaș viu al iubirii de Hristos – un spațiu în care credința nu este doar mărturisită prin cuvânt, ci este trăită cu putere prin fapte, prin demnitate și prin slujirea jertfelnică a aproapelui. Privind cu nădejde spre viitor și purtând în inimi dragostea pentru pământul străbun, avem o dorință binecuvântată: aceea de a înrădăcina lucrarea noastră pe pământ românesc. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne propunem să înălțăm propria noastră biserică și sediul central al Federației în Grădina Maicii Domnului – România. Acolo, sub Sfântul Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, dorim să zidim nu doar ziduri de piatră, ci o fortăreață spirituală a păcii, a luminii și a mântuirii, lăsând moștenire generațiilor viitoare o mărturie vie a iubirii creștine. Sub stindardul Crucii și al iubirii Mântuitorului, mergem înainte, ducând lupta cea bună, cu inima deschisă către cer și cu brațele mereu întinse către cel aflat în nevoie.

Non nobis Domine non nobis sed nomini tuo da gloriam.